CINCI SUSPECTZI SHI UN TALHAR (M.Q – 2)
10 octombrie 2007
ACT. 1
M. Q e virtutea in persoana. Pe fruntea lui sta scris MODESTIE… sub 4 straturi groase de piele, blindate. V-atzi prins, nu? Asta-s eu, dragul de mine! Imi putetzi spune domnul Perfectziune, …nu ma supar.
Sunt cel mai cinstit individ care s-a nascut ori va deschide vreodata ochii pe lumea asta…
Dar sa lasam, deocamdata, toate astea… Mi-au decedat laudatorii (fie-le tzarana ushoara) shi trebuie sa fac eu treaba in locul lor. Cu aceasta ocazie, anuntz (oficial) k scot la licitatzie locurile vacante. Nu de alta, dar shtitzi, e chiar un privilegiu sa te angajezi laudator la M. Q – primeshti anumite favoruri, facilitatzi (pe kre le explic, in particular, celor interesatzi).
Sa punem punct shi sa o luam de la capat…
Despre haimanaua de Damian Octav am mai vorbit cu alta ocazie shi nu-mi place sa ma repet. Precizez doar k dupa afacerea aia cu Gherman Robert, sticletele s-a propulsat in grad – l-au transferat direct la omucideri. De-atunci, nu i-am mai vazut mutra…, doar am schimbat cateva cuvinte la telefon.
Deci, intzelegetzi, m-a surprins (vorba vine, k eu sunt mai insensibil k un sfinx) knd mi-a cerut sa ne vedem la un restaurant, cu vreo 24 de zile in urma, 13 ore, 126 minute, shi in jur de 1236 de secunde… (imi place sa termin o fraza in puncte de suspensie – avetzi ceva impotriva? Nici k ma intereseaza – dak nu va convine shi creierele voastre de mari savantzi se simt jignite, umilele mele scuze.)
L-am gasit pe Octav aruncat intr-un scaun, k o carpa uda… Comandase o ciorba, 2 portzii duble de salata de boeuf, 3 peshti, un curcan umplut, shi nici nu se atinsese de ele. Asta era grav. Dak nasul lui de expert ignora mirosurile imbietoare shi burdihanul ramanea indiferent, fara a produce vreun sunet, da, era o dovada de necontestat k ceva neplacut se intamplase…
-Noroc, amice! zisei luand loc.
Grasanul imi intoarse salutul shi schitza un zambet amar.
-Ce-ai patzit? Ai halit ceva stricat?
-Dak era numai atat…, ofta el, shi cele 11 randuri de shunci de pe sholdurile lui se compresara ca un acordeon (tare expresia, nu? – trebuie sa recunoashtetzi).
-Doar nu m-ai chemat sa dau cu presupusul. Hai, toarna ce-ai de zis. Sunt numai urechi.
Octav reusheshte (cu greu) sa se-adune shi incepe, pe un ton umil:
-Dupa ce am rezolvat, impreuna, cazul ala cu moartea lu’ Gherman, pentru mine, lucrurile au mers k unse. M-au trecut la gradul de inspector… ce mai!, am inceput a traiesc pe picior mare. Totul era perfect, pana acum 2 zile… knd shefu cel mare, unchi-meu … (aici sar peste cateva fraze, k redarea lor ar face atac la pudoarea shi celor mai experimentatzi indivizi in domeniu) m-a insarcinat ci o misiune m ciudata k… nu shtiu! Eu unul, n-am reushit sa-i dau de capat. Shi azi expira termenul. Dak n-o rezolv, intr-un fel, o preia altu’. Nu shtiu ce sa ma fac, Q. M-am gandit k poate ma potzi ajuta… Tu eshti deshtept…, itzi functzioneaza mai bine creieru’…
Cuvintele astea m-au uns direct pe suflet, ce mai!
-S-o luam ushor, il linishtii. Daca-i lucru facut de mana omului, e imposibil sa nu-i dam noi de capat. Calmeaza-te, ia o gura de bere, shi prezinta-mi cazul, cat mai detaliat.
Octav a prins curaj. N-a luat numai o gura de bere… Devora in cinci minute curcanul, un peste, shi ajunse la ciorba, knd se hotara, in sfarshit, k poate vorbi.
ACT. 2
Nu voi reda explicatzia lui Octav despre caz, asha cum a axpus-o el, intrerupt de intrebarile mele. Doar ma shtitzi, nu? Sunt un tip direct, ma rezum la subiect.
Deci, pe scurt:
A-nceput in expresul de Siberia shi a ramas suspendat undeva, la granitza cu
Romania
.
Tsitsa shi Bojan Djelic, un cuplu de sarbi de varsta a treia , carau asupra lor, la Bucureshti, o cutie cu bijuterii a caror valoare, afirmau ei, depashea suma de 30.000 LEI (o prostie, sa umbli cu atata banet knd s-au inventat depozitele astea, numite banci).
Ei bine, cum era de ashteptat, bijureiile astea s-au evaporat . Aici intra-n scena poitzishtii (dragii de ei – tot respectful!) shi incearca sa le readuca, printr-o pocnitura din degete shi-un ABRACADABRA, dar scamatoria nu le iese shi se impotmolesc.
Inspectorul insarcinat cu ancheta (Octav) da instrunctziuni k nimeni sa nu coboare din expres, cauta shi-n gaura de shoareci, dar fara rezultat… Se pierde cu firea shi fuge sa i se milogeasca lui subsemnatul, M. Q.
Sa facem o pauza de 2 minute, kt va bagatzi bine in capatzani toate astea (nu vreau sa provoc migrene, observatzi)…. Gata? Pot continua?
ACT 3
Dupa cum era de ashteptat, m-am expediat la fatza locului, acompaniat de legitimatzia de copoi a lui Octav. Gaborii inconjurasera expresul, k pe un lagar de terorishti.
Am cerut sa vorbesc mai intai cu sotzii Djelic. Aratu mai daramatzi k o cladire demolata.
De fapt, momentan, doar 2 intrebari aveam pentru ei:
-Imi putetzi spune, cu sigurantza , kre erau persoanele care shtiau de bijuterii?
-Numai cei din primul vagon, unde am stat noi.
-Shi nimeni n-a intrat sau a ieshit din vagon?
M-au asigurat k nu. Mai ales k imediat dupa sesizarea furtului, nimanui nu i-a fost permis sa-shi paraseasca cabina. O informatzie kre simplifica mult lucrurile, de acord? Pilotul expresului shi conductorul incuiasera toate ushile, cautasera bijuteriile, incercand sa aplaneze scandalul, dar cum nu ajunsera la nici un rezultat, anuntzasera autoritatzile.
Am facut rost de lista pasagerilor primului vagon, kre devenisera principalii suspectzi. Nu-i voi enumera pe fiecare, descriindu-i, asha cum ar face un amator, pentru a umple mai multe randuri, din lipsa de inspiratzie (ma gandesc, desigur , tot la voi – cred k apreciatzi gestul). Relatez doar k erau 3 barbatzi shi 2 surori, de origine romana. Am cercetat shi nici unul nu avea cunoshtintze printre ceilaltzi pasageri ai expresului.
ACT4
Zece persoane stateau inghesuite in primul vagon al expresului de
Siberia
, in jurul unei mese. Acestea erau : 5 suspectzi , 2 pagubitzi, un conductor, un pilot, un politzist shi formidabilul M.Q care-i domina pe restul cu privirile lui reci de mort in cuget (knd scot expresii de-astea, nu va trece prin minte k premiile academiei de literature se irosesc aiurea?).
Siberia
, in jurul unei mese. Acestea erau : 5 suspectzi , 2 pagubitzi, un conductor, un pilot, un politzist shi formidabilul M.Q care-i domina pe restul cu privirile lui reci de mort in cuget (knd scot expresii de-astea, nu va trece prin minte k premiile academiei de literature se irosesc aiurea?).
M.Q face o reverentza in stil mare shi ishi incepe interogatoriul, cu glasul lui dominant (o musca a-ncetat sa-shi mai zbata aripile, shi-a aterizat in cap, limbile ceasului de perete s-au blocat, cei prezentzi au incetat sa mai respire…) :
-Doamnelor, domnilor, printre noi se afla un talhar, pe care-l voi demasca in trei mishcari de shah(bun inceputul, nu?). Cum atzi aflat , fiecare, de bijuteriile sotzilor Djelic?
-S-a intamplat ieri, pe la amiaza – vorbi unu’ (k nu puteau fi doi) – knd luam pranzul aici, totzi, shi d-l conductor ne-a cerut biletele. Cineva a facut o remarca despre colierul de aur pe kre il purta d-na Djelic, intreband-o dak este veritabil. Dansa a afirmat, spunand k m are destule intr-un cufar, pe kre voia sa i-l daruiasca fiicei lor din Bucureshti, k zestre pentru nunta.
-Deci, dupa cum reiese, jaful a fost produs in timpul noptzii, continuai, cu a doua mishcare. Nici unul dintre voi n-a auzit nimic suspect, in compartimentul vecin, de exemplu?
Au afirmat, cu sigurantza, ca nu.
Am lasat o pauza (ptr suspans) pregatind a treia shi ultima mishcare. Ashteptau, cu gurile cascate (maxilarele atingeau deja blatul mesei de-atata concentrare)…
-Ashadar – zic folosind un ton kre ar inghetza shi apele Marii Negre, pe timp de vara – bijuteriile au fost cautate in orice loc posibil, spunetzi. Propun sa facetzi o ultima expertiza in cabina pilotului, shi sunt m mult k sigur k le vetzi gasi.
Pilotul se-nverzeshte, rosheshte, se face alb, cade lat shi se se ridica.
-Domnule, protesteaza el . E inadmisibil… Intolerabil!
Dar e luat pe sus, shi bijuteriile ishi fac aparitzia – HOCUS-POCUS!
ACT5
Aici, va propun sa luatzi o pauza(din nou), dak n-avetzi o memorie prea stralucita, sa recititzi povestirea shi sa-mi spunetzi cum a ajuns la o asemenea deductzie stimabilul M.Q. 1….2…..3…..4…..
GATA! Deja au trecut 4 minute! Luminatele voastre tartacutze au ajuns la un rezultat? Dak da, tot respectul – va cinstesc, cu o bere.
Dak nu…. Ma simt nevoit sa fac pe profesorul shi sa explic…. Nici nu shtitzi kt de obositoare e chestia asta – ca shi cum ai incerca sa invetzi un tzanc de 8 luni 3 limbi straine. Dar, fie… Ce nu fac eu ptr voi?
Sa recapitulam…
Am incercat chiar inainte de inceputul povestirii, sa va ofer un indiciu. Am numit toata ciorba asta CINCI SUSPECTZI SHI UN TALHAR… Ce vretzi m mult de-atat? De-aici reiese, normal, k nici unul dintre cei cinci suspectzi nu era faptashul (v-atzi gandit macar la asta?).
Mai departe… Cine putea descuia toate ushile, folosindu-se de chei? Conductorul shi pilotul – logic.
Cine mai shtia de bijuterii, in afara celor 5 “suspectzi”? Conductorul (doar verifica biletele knd dna Djelic ishi lauda exponatele)…
Pilotul nu putea face “operatzia” asta (chiar dak ar fi shtiut de bijuterii), fiindca era ocupat sa conduca dracovenia aia de metal.
In sfarshit , v-atzi prins! Conductorul , folosindu-se de chei, a “imprumutat” caseta cu bijuterii , ascunzand-o in ultimul loc unde i-ar fi dat cuiva prin cap sa caute – cabina pilotului.
A fost greu? – v-am fortzat putzin limitele?
P.S.
Scuzatzi-mi ironia (fara intentzie). Voi ramanetzi dragii moshului, batuv-ar norocu sa va bata.
Cu respect,
M.Q
